1 După toate acestea, împăratul Ahașveroș l-a avansat în funcție pe Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul. Împăratul l-a înălțat și l-a pus conducător al tuturor demnitarilor săi.
2 Toți slujitorii împăratului, care stăteau la poarta acestuia, îngenuncheau și se prosternau înaintea lui Haman, căci așa le poruncise împăratul. Mardoheu însă nu îngenunchea și nu se prosterna.
3 Slujitorii împăratului, care stăteau la poarta acestuia, i-au zis lui Mardoheu: „De ce încalci porunca împăratului?“
4 Deoarece i se spunea lucrul acesta în fiecare zi, iar el continua să nu asculte, slujitorii împăratului l-au înștiințat pe Haman, ca să vadă dacă atitudinea lui Mardoheu va fi tolerată, căci acesta le spusese că este iudeu.
5 Când Haman a văzut că Mardoheu nu îngenunchea și nu se prosterna înaintea lui, s-a umplut de mânie.
6 A considerat prea puțin lucru să pună mâna numai pe Mardoheu și, pentru că-l înștiințaseră despre poporul lui Mardoheu, Haman a plănuit nimicirea tuturor iudeilor, poporul lui Mardoheu, din toată împărăția lui Ahașveroș.
7 În prima lună, adică în luna Nisan, în anul al doisprezecelea al împăratului Ahașveroș, au aruncat „Purul“, adică sorțul, înaintea lui Haman, pentru o zi și pentru o lună, și a căzut pe luna a douăsprezecea, adică luna Adar.