5 Când Haman a văzut că Mardoheu nu îngenunchea și nu se prosterna înaintea lui, s-a umplut de mânie.
6 A considerat prea puțin lucru să pună mâna numai pe Mardoheu și, pentru că-l înștiințaseră despre poporul lui Mardoheu, Haman a plănuit nimicirea tuturor iudeilor, poporul lui Mardoheu, din toată împărăția lui Ahașveroș.
7 În prima lună, adică în luna Nisan, în anul al doisprezecelea al împăratului Ahașveroș, au aruncat „Purul“, adică sorțul, înaintea lui Haman, pentru o zi și pentru o lună, și a căzut pe luna a douăsprezecea, adică luna Adar.
8 Atunci Haman i-a zis împăratului Ahașveroș: – Există un anumit popor care a fost împrăștiat și împărțit printre popoare, în toate provinciile împărăției tale, un popor ale cărui legi sunt diferite de ale tuturor popoarelor și nu împlinește legile împăratului. Nu se cade ca împăratul să le dea pace!
9 Dacă împăratul încuviințează, să se scrie atunci un decret prin care ei să fie nimiciți, iar eu voi cântări zece mii de talanți de argint în mâinile slujbașilor ca să fie puși în vistieria împăratului.
10 Împăratul și-a scos inelul de pe deget și i l-a dat lui Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul, dușmanul iudeilor.
11 Împăratul i-a zis lui Haman: – Poți să-ți păstrezi argintul! Iar în privința poporului, fă cu ei ce crezi tu de cuviință!