10 Împăratul i-a zis apoi lui Haman: – Grăbește-te de ia mantia și calul, așa cum ai spus, și fă-i întocmai lui Mardoheu, iudeul care stă la poarta împăratului. Să nu lași nimic nefăcut din ce ai zis!
11 Haman a luat mantia și calul, l-a îmbrăcat pe Mardoheu și l-a plimbat călare pe cal prin piațeta cetății, strigând înaintea lui: „Așa se cuvine să se facă omului pe care împăratul dorește să-l onoreze!“
12 După aceea, Mardoheu s-a întors la poarta împăratului, iar Haman s-a grăbit să plece acasă, mâhnit și cu capul acoperit.
13 Haman a povestit soției sale, Zereș, și tuturor prietenilor săi tot ce i s-a întâmplat. Atunci prietenii lui înțelepți și soția sa Zereș i-au zis: „Dacă Mardoheu, înaintea căruia ai început să cazi, este din neamul iudeilor, nu vei putea face nimic, ci cu siguranță vei cădea înaintea lui!“
14 În timp ce vorbeau cu el, au sosit eunucii împăratului și s-au grăbit să-l trimită pe Haman la ospățul pregătit de Estera.