7 Haman i-a răspuns împăratului: – Omului pe care împăratul dorește să-l onoreze
8 trebuie să i se aducă mantia imperială cu care se îmbracă împăratul, calul pe care călărește împăratul și să i se pună pe cap coroana împărătească.
9 Calul și haina să fie date celui mai nobil dintre demnitarii împăratului, iar el să-l îmbrace pe omul pe care împăratul dorește să-l onoreze, să-l plimbe călare pe cal prin piațeta cetății și să strige înaintea lui: „Așa se cuvine să se facă omului pe care împăratul dorește să-l onoreze!“
10 Împăratul i-a zis apoi lui Haman: – Grăbește-te de ia mantia și calul, așa cum ai spus, și fă-i întocmai lui Mardoheu, iudeul care stă la poarta împăratului. Să nu lași nimic nefăcut din ce ai zis!
11 Haman a luat mantia și calul, l-a îmbrăcat pe Mardoheu și l-a plimbat călare pe cal prin piațeta cetății, strigând înaintea lui: „Așa se cuvine să se facă omului pe care împăratul dorește să-l onoreze!“
12 După aceea, Mardoheu s-a întors la poarta împăratului, iar Haman s-a grăbit să plece acasă, mâhnit și cu capul acoperit.
13 Haman a povestit soției sale, Zereș, și tuturor prietenilor săi tot ce i s-a întâmplat. Atunci prietenii lui înțelepți și soția sa Zereș i-au zis: „Dacă Mardoheu, înaintea căruia ai început să cazi, este din neamul iudeilor, nu vei putea face nimic, ci cu siguranță vei cădea înaintea lui!“