3 Dar Iona s-a sculat să fugă la Tarșiș, departe de fața Domnului. El s-a dus la Iafo și a găsit acolo o corabie care mergea spre Tarșiș. După ce a plătit prețul călătoriei, s-a urcat în corabie ca să meargă împreună cu marinarii la Tarșiș, departe de fața Domnului.
4 Domnul însă a dezlănțuit pe mare un vânt năprasnic și astfel s-a stârnit o furtună atât de puternică, încât corabia amenința să se sfărâme.
5 Marinarilor li s-a făcut frică și fiecare a strigat către zeul său, iar pentru a face corabia mai ușoară, au aruncat în mare uneltele care erau în ea. Iona însă coborâse în cala corabiei, unde se întinsese și adormise dus.
6 Căpitanul s-a apropiat de el și i-a zis: „Cum poți să dormi? Scoală-te și strigă către Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeul tău se va gândi la noi și nu vom pieri!“
7 Apoi marinarii au zis unul către celălalt: „Haideți să tragem la sorți ca să aflăm din cauza cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!“ Ei au tras la sorți și sorțul a căzut pe Iona.
8 Atunci ei l-au întrebat: – Spune-ne, din cauza cui a venit peste noi această nenorocire? Care este meseria ta și de unde vii? Care este țara ta și din ce popor ești?
9 El le-a răspuns: – Sunt evreu și mă tem de Domnul , Dumnezeul cerurilor, Care a făcut marea și uscatul!