4 Ziceam: «Sunt izgonit dinaintea ochilor Tăi, și nu voi mai privi vreodată spre Templul Tău cel sfânt!»
5 Apele mă împresuraseră până aproape să-mi ia viața, adâncul mă învăluise, iar algele se înfășuraseră în jurul capului meu.
6 Coborâsem până în străfundurile munților, și zăvoarele pământului mă încuiaseră pe vecie! Dar Tu, Doamne , Dumnezeul meu, mi-ai scos viața din groapă!
7 Când mi se scurgea sufletul din mine, mi-am adus aminte de Domnul și rugăciunea mea a ajuns până la Tine, în Templul Tău cel sfânt.
8 Cei ce se alipesc de idoli deșerți s-au lipsit de îndurarea de care ar fi putut avea parte.
9 Dar eu Îți voi aduce jertfe cu un strigăt de mulțumire. Voi împlini ceea ce am jurat! Mântuirea vine de la Domnul!“
10 Domnul i-a vorbit peștelui, iar peștele l-a vărsat pe Iona pe uscat.