10 Acum, iată că DOMNUL m-a ținut în viață așa cum a spus. Sunt patruzeci și cinci de ani, de când Cuvântul DOMNULUI a vorbit astfel lui Moise, pe vremea când Israel străbătea pustia și iată-mă astăzi, în vârstă de optzeci și cinci de ani!
11 Sunt la fel de puternic astăzi ca și în ziua în care Moise m-a trimis și am tot atâta vigoare cât aveam atunci pentru a merge la luptă.
12 Dă-mi deci această regiune muntoasă despre care a vorbit DOMNUL la acea vreme! Căci tu însuți ai auzit încă de atunci cum că acolo trăiesc anachiții, iar cetățile sunt înalte și fortificate. Poate că DOMNUL va fi cu mine și îi voi izgoni, așa cum a promis DOMNUL.“
13 Atunci Iosua l-a binecuvântat pe Caleb, fiul lui Iefune și i-a dat Hebronul ca moștenire.
14 De atunci încoace, Hebronul a rămas moștenirea lui Caleb, fiul chenizitului Iefune, pentru că L-a urmat întru totul pe DOMNUL , Dumnezeul lui Israel.
15 Înainte, Hebronul se numise Chiriat-Arba; Arba fusese un om cu seamă printre anachiți. După aceea țara s-a odihnit de război.