10 În sud era teritoriul lui Efraim, iar în nord, cel al lui Manase, ambele având ieșire la mare, hotarul atingând apoi teritoriul lui Așer în partea de nord și pe cel al lui Isahar în partea de răsărit.
11 Manase mai avea stăpânire în Isahar și în Așer peste Bet-Șan cu satele dimprejurul lui, peste Ibleam cu satele dimprejurul lui, peste locuitorii din Dor cu satele dimprejurul lui, precum și peste locuitorii din En-Dor cu satele dimprejurul lui, peste locuitorii din Taanah cu satele dimprejurul lui și peste locuitorii din Meghido cu satele dimprejurul lui – cele trei înălțimi.
12 Manasiții nu au putut însă să ocupe acele cetăți și, prin urmare, canaaniții au continuat să locuiască în acea regiune.
13 Dar atunci când israeliții au devenit destul de puternici, i-au pus pe canaaniți la muncă forțată; de izgonit însă nu i-au izgonit.
14 Urmașii lui Iosif l-au întrebat pe Iosua: – De ce nouă ne-ai dat doar o singură parte și un singur teritoriu ca moștenire? Noi suntem un popor numeros și până acum am fost binecuvântați de DOMNUL.
15 – Dacă sunteți un popor atât de numeros și nu vă mai cuprinde regiunea muntoasă a lui Efraim, le-a răspuns Iosua, atunci duceți-vă spre pădure și tăiați-o ca să vă faceți loc în teritoriul periziților și al refaiților!
16 – Regiunea muntoasă nu ne va ajunge, i-au spus urmașii lui Iosif, și toți canaaniții care locuiesc în vale au care de fier, atât cei din Bet-Șan și din împrejurimi, cât și cei din valea Izreel!