47 Însă daniții n-au reușit să intre în posesia teritoriului lor, astfel că au pornit să lupte împotriva Leșemului: au atacat cetatea, au capturat-o, au trecut-o prin ascuțișul sabiei și au ocupat-o. S-au stabilit în cetate și au numit-o Dan, după numele strămoșului lor, Dan.
48 Cetățile acestea împreună cu satele dimprejurul lor erau moștenirea seminției urmașilor lui Dan, potrivit clanurilor lor.
49 După ce au încheiat de împărțit țara, potrivit hotarelor stabilite, israeliții i-au dat și lui Iosua, fiul lui Nun, o moștenire printre ei,
50 așa cum poruncise DOMNUL. I-au dat cetatea pe care el o cerea, adică Timnat-Serah, în regiunea muntoasă a lui Efraim. Iosua a zidit cetatea din nou și a locuit în ea.
51 Acestea sunt teritoriile pe care preotul Elazar, Iosua, fiul lui Nun, și căpeteniile clanurilor din semințiile lui Israel le-au dat ca moștenire, prin tragere la sorți, la Șilo, în prezența DOMNULUI , la intrarea Cortului Întâlnirii. Și astfel ei au încheiat împărțirea țării.