21 Rubeniții, gadiții și jumătate din seminția lui Manase au răspuns astfel conducătorilor peste miile lui Israel.
22 „Dumnezeu, da Dumnezeu, DOMNUL! Dumnezeu, chiar Dumnezeu, Domnul , El știe și Israel însuși să știe lucrul acesta: dacă este răzvrătire sau nelegiuire în noi față de DOMNUL , să nu ne cruți astăzi!
23 Dacă ne-am zidit un altar ca să ne abatem de la DOMNUL și ca să aducem pe el arderi de tot și daruri de mâncare sau ca să aducem jertfe de pace, atunci DOMNUL să ne ceară socoteală!
24 Dimpotrivă, am făcut lucrul acesta fiindcă ne-am temut că într-o zi urmașii voștri s-ar putea să le zică urmașilor noștri: «Ce legătură este între voi și DOMNUL , Dumnezeul lui Israel?
25 DOMNUL a pus Iordanul ca hotar între noi și voi, urmași ai lui Ruben și ai lui Gad. Voi nu aveți nici o legătură cu moștenirea DOMNULUI!» Așa că urmașii voștri i-ar putea face pe urmașii noștri să nu se mai teamă de DOMNUL.
26 De aceea ne-am hotărât să ne zidim un altar, nu pentru arderi de tot sau jertfe,
27 ci ca să fie o mărturie între noi și voi, pe de o parte, și între urmașii noștri și urmașii voștri, pe de altă parte, căci dorim să slujim înaintea feței DOMNULUI prin arderile de tot, prin darurile de mâncare și prin jertfele de pace. Așadar, urmașii voștri nu le vor putea spune urmașilor noștri: «Voi nu aveți parte de DOMNUL!»