28 Dacă vreodată ne vor vorbi astfel nouă sau urmașilor noștri, ne-am gândit să le răspundem astfel: «Priviți acest altar al DOMNULUI pe care l-au zidit strămoșii noștri, nu pentru a aduce arderi de tot și jertfe, ci pentru a fi o mărturie între noi și voi.»
29 Departe de noi gândul să ne răzvrătim împotriva DOMNULUI și să ne abatem astăzi de la Domnul , zidindu-ne un altar pentru arderi de tot, daruri de mâncare sau jertfe, altul decât altarul DOMNULUI , Dumnezeul nostru, care este înaintea Cortului Său!“
30 Când preotul Fineas, conducătorii adunării și căpeteniile miilor lui Israel, au auzit cuvintele pe care le-au rostit urmașii lui Ruben, urmașii lui Gad și urmașii lui Manase, au fost mulțumiți.
31 Preotul Fineas, fiul lui Elazar, le-a răspuns astfel urmașilor lui Ruben, urmașilor lui Gad și urmașilor lui Manase: „Știm astăzi că DOMNUL este în mijlocul nostru, fiindcă nu ați săvârșit nelegiuirea aceasta împotriva DOMNULUI și i-ați salvat astfel pe israeliți din mâna DOMNULUI!“
32 Apoi preotul Fineas, fiul lui Elazar, și conducătorii i-au părăsit pe rubeniți și pe gadiți în Ghilad și s-au întors la israeliți, în țara Canaanului, istorisindu-le cele întâmplate.
33 Israeliții au fost mulțumiți de ceea ce au auzit, așa că au binecuvântat pe Dumnezeu și n-au mai pornit la război ca să pustiască teritoriul locuit de rubeniți și de gadiți.
34 Rubeniții și gadiții au numit altarul Ed, zicând: „Altarul este o mărturie între noi că DOMNUL este Dumnezeu.“