1 Israeliții însă au fost necredincioși cu privire la ceea ce trebuia nimicit. Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zimri, fiul lui Zerah, din seminția lui Iuda, a luat din ceea ce trebuia nimicit și, prin urmare, DOMNUL s-a aprins de mânie împotriva israeliților.
2 Iosua a trimis câțiva bărbați din Ierihon la Ai, care era lângă Bet-Aven, la răsărit de Betel, zicându-le: – Duceți-vă să cercetați regiunea! Bărbații s-au dus și au cercetat cetatea Ai.
3 Când s-au întors la Iosua, i-au spus: – Nu e nevoie să înainteze toată oștirea pentru a ataca cetatea Ai, ci doar două sau trei mii de oameni. Nu mai obosi toată oștirea, fiindcă acolo sunt puțini oameni.
4 Aproape trei mii de bărbați din popor au înaintat, dar nu au rezistat înaintea bărbaților din Ai.
5 Aceștia le-au doborât treizeci și șase de oameni și i-au urmărit din fața porții până la carierele de piatră, doborându-i în vale. Inima poporului s-a înmuiat și s-a făcut ca apa.
6 Iosua și-a sfâșiat hainele și s-a aruncat cu fața la pământ înaintea Chivotului DOMNULUI , unde a stat astfel până seara, împreună cu cei din sfatul bătrânilor lui Israel, având cu toții capetele presărate cu pământ.
7 Iosua a zis: – Ah, Stăpâne DOAMNE , de ce ai făcut pe poporul acesta să traverseze Iordanul? Ca să ne dai în mâinile amoriților și să fim distruși? Nu ar fi fost mai bine să fi rămas pe malul celălalt al Iordanului?