2 unul din frații mei, Hanani, a sosit din Iuda împreună cu câțiva bărbați. I-am întrebat despre iudeii care supraviețuiseră, cei rămași după captivitate, și despre Ierusalim.
3 Ei mi-au răspuns astfel: „Supraviețuitorii, cei care au rămas după captivitate, sunt acolo, în provincie, în necaz mare și rușine! Zidul Ierusalimului este dărâmat, iar porțile lui sunt arse.“
4 Când am auzit aceste lucruri, m-am așezat jos, am plâns și am bocit câteva zile. Am postit și m-am rugat Dumnezeului cerurilor,
5 zicând astfel: „ Doamne , Dumnezeul cerurilor, Dumnezeule cel Mare și Înfricoșător, Cel Care Își păstrează legământul și îndurarea față de cei ce Îl iubesc și-I păzesc poruncile,
6 pleacă-Ți, Te rog, urechea și deschide-Ți ochii, ca să iei aminte la rugăciunea slujitorului Tău, rugăciune cu care mă înfățișez înaintea Ta zi și noapte, rugăciune cu privire la israeliți, slujitorii Tăi, mărturisind păcatele israeliților, pe care noi le-am săvârșit față de Tine. Atât eu, cât și familia mea am păcătuit.
7 Te-am jignit și nu am păzit poruncile, legile și hotărârile pe care Tu le-ai poruncit lui Moise, robul Tău.
8 Adu-Ți aminte de cuvântul pe care i l-ai poruncit lui Moise, robul Tău, când ai zis: «Dacă veți fi necredincioși, vă voi împrăștia printre popoare,