17 I-am mustrat pe nobilii lui Iuda, zicându-le: „Ce înseamnă această faptă rea pe care o faceți, pângărind ziua de Sabat?
18 Oare nu așa au făcut și strămoșii voștri, de a adus Dumnezeul nostru asupra noastră și asupra cetății acesteia tot acest necaz? Pângărind Sabatul nu faceți decât să aduceți mai multă mânie împotriva lui Israel!“
19 Apoi am poruncit ca, atunci când umbra cade asupra porților Ierusalimului, înainte de a începe Sabatul, să se închidă porțile. Am mai dat poruncă să nu se deschidă până după Sabat. Am pus la porți pe unii dintre slujitorii mei, ca să nu permită intrarea poverilor în cetate în timpul zilei de Sabat.
20 Negustorii și vânzătorii de tot felul de mărfuri au înnoptat însă în afara Ierusalimului o dată, chiar de două ori.
21 I-am mustrat zicându-le: „De ce ați înnoptat lângă zid? Dacă mai faceți așa, voi pune mâna pe voi!“ Și de atunci nu au mai venit în ziua de Sabat.
22 Am poruncit leviților care se sfințiseră să preia sarcina păzirii porților, să sfințească ziua de Sabat. „Pentru toate acestea, adu-Ți aminte de mine, Dumnezeul meu, și îndură-te de mine, după marea Ta îndurare!“
23 Tot pe atunci am mai văzut că unii iudei se căsătoriseră cu femei așdodite, amonite și moabite.