21 I-am mustrat zicându-le: „De ce ați înnoptat lângă zid? Dacă mai faceți așa, voi pune mâna pe voi!“ Și de atunci nu au mai venit în ziua de Sabat.
22 Am poruncit leviților care se sfințiseră să preia sarcina păzirii porților, să sfințească ziua de Sabat. „Pentru toate acestea, adu-Ți aminte de mine, Dumnezeul meu, și îndură-te de mine, după marea Ta îndurare!“
23 Tot pe atunci am mai văzut că unii iudei se căsătoriseră cu femei așdodite, amonite și moabite.
24 Jumătate din fiii lor vorbeau limba așdodită și nu știau să vorbească iudaica, ci doar limba unui popor sau altul.
25 I-am mustrat, i-am blestemat, i-am pălmuit chiar pe unii dintre bărbați și le-am smuls părul. I-am pus să jure pe Dumnezeu astfel: „Nu ne vom mărita fiicele cu fiii popoarelor și nu ne vom căsători nici fiii, nici chiar noi înșine, cu fiicele lor!“
26 Apoi le-am spus: „Oare nu în felul acesta a păcătuit Solomon, regele lui Israel? Nu era nici un alt rege ca el între toate neamurile și era iubit de Dumnezeu. Dumnezeu îl pusese rege peste tot Israelul, însă cu toate acestea și pe el l-au atras în păcat femeile străine.
27 Și acum trebuie să mai auzim și despre voi că săvârșiți acest mare rău și că păcătuiți împotriva Dumnezeului nostru, căsătorindu-vă cu femei străine?“