5 după care i-am zis împăratului: – Dacă împăratul găsește de cuviință și dacă slujitorul tău are trecere înaintea ta, dă-mi drumul să merg în Iuda, la cetatea unde sunt mormintele strămoșilor mei, ca să o rezidesc.
6 – Cât va dura călătoria ta și când te vei întoarce? m-a întrebat împăratul, având-o pe împărăteasă alături. Am hotărât o dată, iar împăratul a fost binevoitor și mi-a dat voie să plec. I-am mai zis împăratului:
7 – Dacă împăratul găsește de cuviință, să mi se dea scrisori către guvernatorii provinciei de peste râu, ca să-mi dea voie să trec când voi ajunge în Iuda
8 și o scrisoare către Asaf, păzitorul pădurii împăratului, ca să-mi dea lemne să fac grinzi pentru porțile citadelei din preajma Templului, pentru zidul cetății și pentru casa în care voi locui. Împăratul mi-a dat tot ce am cerut, fiindcă mâna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine.
9 Am ajuns la guvernatorii provinciei de peste râu și le-am dat scrisorile împăratului. Împăratul trimisese împreună cu mine niște căpetenii de oștire și niște călăreți.
10 Când Sanbalat, horonitul, și Tobia, slujitorul amonit, au auzit aceasta, s-au tulburat foarte tare pentru faptul că cineva venise să caute binele israeliților.
11 Când am ajuns la Ierusalim, ne-am odihnit acolo timp de trei zile.