2 zicând rudelor sale și oștirii Samariei: – Ce fac amărâții aceștia de iudei? Vor reface ei zidul? Vor aduce ei jertfe? Vor isprăvi ei vreodată? Vor da ei viață unor pietre acoperite de grămezi de moloz și arse de foc?
3 Amonitul Tobia, care era în preajma lui, a zis: – Și chiar dacă zidesc, până și o vulpe, dacă se va sui pe el, le va putea dărâma zidul lor de piatră!
4 „Ascultă-ne, Dumnezeul nostru, căci suntem disprețuiți! Fă să cadă jignirile lor asupra capului lor și dă-i pradă unei țări în care să fie captivi!
5 Nu le acoperi vina și nu le șterge păcatele dinaintea Ta, căci i-au jignit pe cei ce zidesc!“
6 Am continuat să reconstruim zidul și l-am ridicat până la jumătate din înălțimea lui, iar poporul lucra cu inimă.
7 Când Sanbalat, Tobia, arabii, amoniții și așdodiții au auzit că restaurarea zidurilor Ierusalimului avansează și că spărturile începeau să fie astupate, s-au mâniat foarte tare.
8 S-au aliat cu toții ca să vină să lupte împotriva Ierusalimului și să-i facă stricăciuni.