7 După ce m-am gândit, i-am mustrat pe nobili și pe dregători, spunându-le: – Voi împrumutați cu dobândă pe frații voștri?! Am strâns o mare adunare împotriva lor
8 și le-am zis: – Noi, după puterile noastre, am răscumpărat pe frații noștri iudei, care fuseseră vânduți neamurilor! Iar acum voi vă vindeți frații, ca apoi să ne fie dați chiar nouă de vânzare? Ei tăceau, neavând ce să răspundă.
9 – Ce faceți voi nu este bine, am mai zis eu. N-ar trebui voi să umblați în frică de Dumnezeul nostru, ca să nu fiți de rușinea neamurilor vrăjmașe nouă?
10 Atât eu, cât și frații și slujitorii mei le-am împrumutat argint și grâne. Să le iertăm datoria aceasta!
11 Dați-le înapoi astăzi ogoarele, viile, măslinii și casele, precum și a suta parte din argintul, din grânele, din mustul și din uleiul pe care le-ați cerut de la ei ca dobândă.
12 – Le vom da înapoi, au răspuns ei, și nu vom mai cere nimic de la ei! Vom face întocmai precum ai zis. Atunci am chemat preoții și i-am pus să jure înaintea lor că vor face precum au promis.
13 Mi-am scuturat mantaua și am zis: – Așa să scuture Dumnezeu din familia lui și din proprietatea lui pe orice om care nu se va ține de cuvânt! Așa să fie scuturat și lăsat fără nimic! – Amin! a răspuns toată adunarea și L-au lăudat pe Domnul. Poporul a făcut întocmai cum a promis.