2 I-am pus responsabili peste Ierusalim pe fratele meu Hanani și pe Hanania, conducătorul citadelei, un om care întrecea pe mulți în credincioșie și în frică de Dumnezeu,
3 și le-am zis: „Să nu se deschidă porțile Ierusalimului înainte de miezul zilei! În timp ce portariicontinuă să stea de veghe, porțile să fie închise și zăvorâte! Să puneți de strajă pe locuitorii Ierusalimului, pe fiecare la locul lui de strajă, în dreptul casei lui.“
4 Cetatea era largă și încăpătoare, dar poporul din mijlocul ei era puțin, iar casele încă nu fuseseră rezidite.
5 Dumnezeul meu mi-a pus pe inimă să-i adun pe nobili, pe dregători și pe cei din popor ca să-i înscriu în genealogii. Am descoperit cartea cu genealogia primilor veniți din captivitate, unde am găsit scrise următoarele:
6 „Iată care sunt oamenii provinciei care au plecat din captivitatea exilului, cei pe care îi dusese în captivitate Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și care s-au întors la Ierusalim, în Iuda, fiecare în cetatea sa.
7 (Ei i-au însoțit pe Zerub-Babel, pe Iosua, pe Neemia, pe Azaria, pe Raamia, pe Nahamani, pe Mardoheu, pe Bilșan, pe Misperet, pe Bigvai, pe Nehum și pe Baana.) Așadar, iată care este numărul acestor oameni din poporul lui Israel:
8 urmașii lui Paroș – în număr de două mii o sută șaptezeci și doi;