15 Le-ai dat pâine din ceruri, atunci când le era foame, le-ai scos apă din stâncă, atunci când le era sete și le-ai spus să vină să ia în stăpânire țara pe care juraseși că le-o vei da.
16 Însă ei, strămoșii noștri, s-au fălit, au fost încăpățânați și nu Ți-au ascultat poruncile.
17 Au refuzat să asculte și nu și-au amintit de lucrările Tale minunate, pe care le-ai înfăptuit printre ei. Au fost încăpățânați și în răzvrătirea lor și-au numit o căpetenie, ca să se întoarcă în sclavia lor. Dar Tu ești un Dumnezeu iertător, îndurător și milostiv, încet la mânie și plin de dragoste și de aceea nu i-ai părăsit.
18 Chiar și atunci când și-au făcut un vițel turnat, zicând: «Acesta este Dumnezeul tău Care te-a scos din Egipt!» și s-au făcut vinovați de multă blasfemie,
19 Tu, în marea Ta îndurare, nu i-ai părăsit în pustie. Stâlpul de nor n-a încetat să-i călăuzească ziua pe drum, iar stâlpul de foc n-a încetatsă le dea lumină noaptea pe drumul pe care trebuiau să meargă.
20 Le-ai dat chiar și Duhul Tău cel bun ca să-i instruiască. Nu Ți-ai retras mana de la gurile lor și ai continuat să le dai apă ca să-și potolească setea.
21 Timp de patruzeci de ani i-ai îngrijit în pustie și nu au dus lipsă de nimic; hainele nu li s-au învechit, iar picioarele nu li s-au umflat.