19 Tu, în marea Ta îndurare, nu i-ai părăsit în pustie. Stâlpul de nor n-a încetat să-i călăuzească ziua pe drum, iar stâlpul de foc n-a încetatsă le dea lumină noaptea pe drumul pe care trebuiau să meargă.
20 Le-ai dat chiar și Duhul Tău cel bun ca să-i instruiască. Nu Ți-ai retras mana de la gurile lor și ai continuat să le dai apă ca să-și potolească setea.
21 Timp de patruzeci de ani i-ai îngrijit în pustie și nu au dus lipsă de nimic; hainele nu li s-au învechit, iar picioarele nu li s-au umflat.
22 Le-ai dat în mână regate și popoare, ale căror ținuturi le-ai împărțit între ei. Astfel au moștenit țara lui Sihon, adică țara regelui din Heșbon, și țara lui Og, regele Bașanului.
23 Le-ai înmulțit fiii ca stelele cerurilor și i-ai adus în țara în care le-ai spus părinților lor să intre ca s-o ia în stăpânire.
24 Fiii lor au intrat și au luat în stăpânire țara, iar Tu i-ai smerit înaintea lor pe locuitorii țării, pe canaaniți, și ai dat în mâinile lor pe regii acestora și popoarele țării, ca să le faci pe plac.
25 Au cucerit cetăți fortificate, pământuri roditoare, au luat în stăpânire case, tot felul de bunuri, fântâni deja săpate, vii, măslini și o mulțime de pomi fructiferi. Au mâncat, s-au săturat, s-au îngrășat și s-au desfătat datorită bunătății Tale celei mari.