26 Dar apoi s-au arătat neascultători, s-au răzvrătit împotriva Ta, au aruncat înapoia lor Legea Ta, i-au ucis pe profeții Tăi, care mărturiseau împotriva lor pentru a-i întoarce la Tine, și s-au făcut astfel vinovați de multă blasfemie.
27 Atunci i-ai dat pe mâna dușmanilor lor, care i-au asuprit. Totuși, în vremea necazului lor, ei au strigat către Tine, iar Tu i-ai auzit din ceruri. În marea Ta îndurare le-ai dat izbăvitori care i-au eliberat din mâna dușmanilor lor.
28 Când au avut odihnă însă, ei au săvârșit iarăși ce este rău înaintea Ta. Atunci iar i-ai lăsat pe mâna vrăjmașilor lor care i-au stăpânit. Dar ei s-au întors și au strigat din nou către Tine, iar Tu i-ai auzit din ceruri și, în îndurarea Ta, i-ai izbăvit în numeroase rânduri.
29 I-ai avertizat să se întoarcă la Legea Ta, dar ei s-au îngâmfat, nu au ascultat de poruncile Tale și au păcătuit împotriva hotărârilor Tale, deși omul care le împlinește va trăi prin ele. Și-au întors spatele cu încăpățânare, au fost îndărătnici și nu au ascultat.
30 I-ai îngăduit așa mulți ani, i-ai avertizat prin Duhul Tău, prin profeții Tăi, dar ei tot nu au luat aminte, astfel că i-ai dat pe mâna popoarelor străine.
31 Cu toate acestea, în marea Ta îndurare, nu i-ai nimicit, nici nu i-ai părăsit, căci Tu ești un Dumnezeu milos și îndurător!
32 Acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeule cel Mare, Puternic și Înfricoșător, Cel Care-Ți păstrezi legământul și îndurarea, nu privi ca puțin lucru toată suferința pe care am îndurat-o atât noi, cât și regii noștri, conducătorii noștri, preoții noștri, profeții noștri și strămoșii noștri, deci tot poporul Tău, de pe vremea împăraților Asiriei și până acum!