26 În anul următor, Ben-Hadad a numărat pe sirieni și s-a suit la Afec să lupte împotriva lui Israel.
27 Copiii lui Israel au fost numărați și ei; au primit merinde și au ieșit în întâmpinarea sirienilor. Au tăbărât în fața lor, ca două turme mici de capre, pe când sirienii umpleau țara.
28 Omul lui Dumnezeu s-a apropiat și a zis împăratului lui Israel: „Așa vorbește Domnul: „Pentru că sirienii au zis: „Domnul este un Dumnezeu al munților, și nu un Dumnezeu al văilor”, voi da toată această mare mulțime în mâinile tale, și veți ști că Eu sunt Domnul.”
29 Au stat tăbărâți șapte zile unii în fața altora. În ziua a șaptea au început lupta, și copiii lui Israel au omorât sirienilor o sută de mii de oameni pedeștri într-o zi.
30 Ceilalți au fugit în cetatea Afec, și a căzut zidul cetății peste douăzeci și șapte de mii de oameni care mai rămăseseră. Ben-Hadad fugise și el în cetate și umbla din odaie în odaie.
31 Slujitorii lui i-au zis: „Iată, am auzit că împărații casei lui Israel sunt niște împărați miloși; să ne încingem deci coapsele cu saci, să ne punem funii pe capetele noastre și să ieșim la împăratul lui Israel: poate că te va lăsa cu viață.”
32 Și-au pus saci împrejurul coapselor și funii împrejurul capului, s-au dus la împăratul lui Israel și au zis: „Robul tău Ben-Hadad a zis: „Lasă-mă cu viață!” Ahab a răspuns: „Mai este încă în viață? Este fratele meu!”