29 Au stat tăbărâți șapte zile unii în fața altora. În ziua a șaptea au început lupta, și copiii lui Israel au omorât sirienilor o sută de mii de oameni pedeștri într-o zi.
30 Ceilalți au fugit în cetatea Afec, și a căzut zidul cetății peste douăzeci și șapte de mii de oameni care mai rămăseseră. Ben-Hadad fugise și el în cetate și umbla din odaie în odaie.
31 Slujitorii lui i-au zis: „Iată, am auzit că împărații casei lui Israel sunt niște împărați miloși; să ne încingem deci coapsele cu saci, să ne punem funii pe capetele noastre și să ieșim la împăratul lui Israel: poate că te va lăsa cu viață.”
32 Și-au pus saci împrejurul coapselor și funii împrejurul capului, s-au dus la împăratul lui Israel și au zis: „Robul tău Ben-Hadad a zis: „Lasă-mă cu viață!” Ahab a răspuns: „Mai este încă în viață? Este fratele meu!”
33 Oamenii aceștia au luat lucrul acesta ca un semn bun și s-au grăbit să-l ia pe cuvânt și să zică: „Ben-Hadad este fratele tău!” Și el a zis: „Duceți-vă și aduceți-l!” Ben-Hadad a venit la el, și Ahab l-a suit în carul lui.
34 Ben-Hadad i-a zis: „Îți voi da înapoi cetățile pe care le-a luat tatăl meu de la tatăl tău; și-ți vei face ulițe în Damasc, cum făcuse tatăl meu în Samaria.” „Și eu”, a răspuns Ahab, „îți voi da drumul, făcând un legământ.” A făcut legământ cu el și i-a dat drumul.
35 Unul din fiii prorocilor a zis tovarășului său, după porunca Domnului: „Lovește-mă, te rog!” Dar omul acela n-a vrut să-l lovească.