1 Solomon s-a încuscrit cu faraon, împăratul Egiptului. A luat de nevastă pe fata lui faraon și a adus-o în cetatea lui David, până și-a isprăvit de zidit casa lui, casa Domnului și zidul dimprejurul Ierusalimului.
2 Poporul nu aducea jertfe decât pe înălțimi, căci până pe vremea aceasta nu se zidise încă o casă în Numele Domnului.
3 Solomon iubea pe Domnul și se ținea de obiceiurile tatălui său, David. Numai că aducea jertfe și tămâie pe înălțimi.
4 Împăratul s-a dus la Gabaon să aducă jertfe acolo, căci era cea mai însemnată înălțime. Solomon a adus o mie de arderi de tot pe altar.
5 La Gabaon, Domnul S-a arătat în vis lui Solomon noaptea și Dumnezeu i-a zis: „Cere ce vrei să-ți dau.”
6 Solomon a răspuns: „Tu ai arătat o mare bunăvoință față de robul Tău David, tatăl meu, pentru că umbla înaintea Ta în credincioșie, în dreptate și în curăție de inimă față de Tine; i-ai păstrat această mare bunăvoință și i-ai dat un fiu, care șade pe scaunul lui de domnie, cum se vede astăzi.
7 Acum Doamne Dumnezeul meu, Tu ai pus pe robul Tău să împărățească în locul tatălui meu, David; și eu nu sunt decât un tânăr, nu sunt încercat.