16 Acum, Doamne Dumnezeul lui Israel, ține făgăduința pe care ai făcut-o tatălui meu, David, când ai zis: „Niciodată nu vei fi lipsit înaintea Mea de un urmaș care să șadă pe scaunul de domnie al lui Israel, numai fiii tăi să ia seama la calea lor și să meargă în Legea Mea, cum ai mers tu înaintea Mea.”
17 Împlinească-se, dar, Doamne Dumnezeul lui Israel, făgăduința pe care ai făcut-o robului Tău David!
18 Dar ce! Să locuiască Dumnezeu cu adevărat împreună cu omul pe pământ? Iată că cerurile și cerurile cerurilor nu Te pot cuprinde: cu cât mai puțin această Casă pe care am zidit-o eu!
19 Totuși, Doamne Dumnezeul meu, ia aminte la rugăciunea robului Tău și la cererea lui! Ascultă strigătul și rugăciunea pe care Ți-o face robul Tău.
20 Ochii Tăi să fie zi și noapte deschiși peste Casa aceasta, peste locul despre care ai zis că acolo va fi Numele Tău! Ascultă rugăciunea pe care o face robul Tău în locul acesta!
21 Ascultă cererile robului Tău și ale poporului Tău, Israel, când se vor ruga în locul acesta! Ascultă din locul locuinței Tale, din ceruri, ascultă și iartă!
22 Dacă va păcătui cineva împotriva aproapelui său și se va pune peste el un jurământ, ca să-l facă să jure, și dacă va veni să jure înaintea altarului Tău, în Casa aceasta –