7 Elisei s-a întors la Damasc. Ben-Hadad, împăratul Siriei, era bolnav. Și l-au înștiințat, zicând: „Omul lui Dumnezeu a venit aici!”
8 Împăratul a zis lui Hazael: „Ia cu tine un dar și du-te înaintea omului lui Dumnezeu. Întreabă prin el pe Domnul și zi: „Mă voi tămădui de boala aceasta?”
9 Hazael s-a dus înaintea lui Elisei, luând cu el un dar, tot ce era mai bun în Damasc, patruzeci de cămile încărcate. Când a ajuns, s-a înfățișat înaintea lui și a zis: „Fiul tău Ben-Hadad, împăratul Siriei, mă trimite la tine să te întreb: „Mă voi tămădui de boala aceasta?”
10 Elisei i-a răspuns: „Du-te și spune-i: „Te vei tămădui”, măcar că Domnul mi-a descoperit că va muri.”
11 Omul lui Dumnezeu și-a pironit privirea asupra lui Hazael și s-a uitat țintă la el multă vreme; apoi a plâns.
12 Hazael a zis: „Pentru ce plânge domnul meu?” Și Elisei a răspuns: „Pentru că știu răul pe care-l vei face copiilor lui Israel; vei pune foc cetăților întărite ale lor; vei ucide cu sabia pe tinerii lor, vei zdrobi pe pruncii lor și vei spinteca pântecele femeilor însărcinate.”
13 Hazael a zis: „Dar ce este robul tău, câinele acesta, ca să facă lucruri așa de mari?” Și Elisei a zis: „Domnul mi-a descoperit că vei fi împărat al Siriei.”