17 Împăratul a ieșit astfel, și tot poporul îl urma. Și s-au oprit la cea din urmă casă.
18 Toți slujitorii lui, toți cheretiții și toți peletiții, au trecut alături de el; și toți gatiții, în număr de șase sute de oameni, veniți din Gat, după el, au trecut înaintea împăratului.
19 Împăratul a zis lui Itai din Gat: „Pentru ce să vii și tu cu noi? Întoarce-te și rămâi cu împăratul, căci ești străin și ai fost luat chiar din țara ta.
20 De ieri ai venit, și azi să te fac să rătăcești cu noi încoace și încolo, când nici eu însumi nu știu unde mă duc! Întoarce-te și ia și pe frații tăi cu tine. Domnul să Se poarte cu tine cu bunătate și credincioșie!”
21 Itai a răspuns împăratului și a zis: „Viu este Domnul și viu este domnul meu, împăratul, că în locul unde va fi domnul meu, împăratul, fie ca să moară, fie ca să trăiască, acolo va fi și robul tău.”
22 David a zis atunci lui Itai: „Du-te și treci!” Și Itai din Gat a trecut înainte, cu toți oamenii lui și toți copiii care erau cu el.
23 Tot ținutul plângea și scoteau țipete mari la trecerea întregului popor. Împăratul a trecut apoi și el pârâul Chedron, și tot poporul a apucat pe drumul care duce în pustiu.