21 Itai a răspuns împăratului și a zis: „Viu este Domnul și viu este domnul meu, împăratul, că în locul unde va fi domnul meu, împăratul, fie ca să moară, fie ca să trăiască, acolo va fi și robul tău.”
22 David a zis atunci lui Itai: „Du-te și treci!” Și Itai din Gat a trecut înainte, cu toți oamenii lui și toți copiii care erau cu el.
23 Tot ținutul plângea și scoteau țipete mari la trecerea întregului popor. Împăratul a trecut apoi și el pârâul Chedron, și tot poporul a apucat pe drumul care duce în pustiu.
24 Țadoc era și el acolo, și cu el toți leviții, ducând chivotul legământului lui Dumnezeu; și au așezat jos chivotul lui Dumnezeu, și Abiatar se suia, în timp ce tot poporul isprăvea de ieșit din cetate.
25 Împăratul a zis lui Țadoc: „Du chivotul lui Dumnezeu înapoi în cetate. Dacă voi căpăta trecere înaintea Domnului, mă va aduce înapoi și mă va face să văd chivotul și Locașul Lui.
26 Dar dacă va zice: „Nu-mi place de tine”, iată-mă, să facă ce va crede cu mine.”
27 Împăratul a mai zis preotului Țadoc: „Înțelegi? Întoarce-te în pace în cetate, cu fiul tău Ahimaaț și cu Ionatan, fiul lui Abiatar, cei doi fii ai voștri.