7 Spune-mi tu, pe care te iubește inima mea, unde îți paști oile, unde te odihnești la amiază? Căci de ce să umblu ca o rătăcită pe la turmele tovarășilor tăi? –
8 Dacă nu știi, o, tu, cea mai frumoasă dintre femei, ieși pe urmele oilor și paște-ți iezii lângă colibele păstorilor.
9 Cu iapa înhămată la carele lui faraon te asemăn eu pe tine, scumpa mea.
10 Ce frumoși îți sunt obrajii în mijlocul lănțișoarelor de la gât și ce frumos îți este gâtul în mijlocul șirurilor de mărgăritare!
11 Îți vom face deci lănțișoare de aur cu stropituri de argint. –
12 Cât stă împăratul la masa lui, nardul meu își răspândește mirosul.
13 Preaiubitul meu îmi este ca un mănunchi de mir care se odihnește între țâțele mele.