7 Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele și cerboaicele de pe câmp: nu stârniți, nu treziți dragostea până nu vine ea! –
8 Aud glasul preaiubitului meu! Iată-l că vine, sărind peste munți, săltând pe dealuri.
9 Preaiubitul meu seamănă cu o căprioară sau cu puiul de cerboaică. Iată-l că este după zidul nostru, se uită pe fereastră, privește printre zăbrele.
10 Preaiubitul meu vorbește și-mi zice: „Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso!
11 Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia și s-a dus.
12 Se arată florile pe câmp, a venit vremea cântării și se aude glasul turturelei în câmpiile noastre.
13 Se pârguiesc roadele în smochin, și viile înflorite își răspândesc mirosul. Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso!