9 Îl făcusem atât de frumos prin mulțimea crăcilor lui, că-l pizmuiau toți copacii Edenului, care se aflau în grădina lui Dumnezeu.”
10 De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Pentru că avea o tulpină așa de înaltă, pentru că își înălța vârful până la nori și inima i se mândrea cu înălțimea lui,
11 l-am dat în mâinile viteazului neamurilor, care-i va face după răutatea lui; căci l-am izgonit.
12 Străinii, cele mai grozave popoare, l-au tăiat și l-au lepădat. Crengile i-au căzut în munți și în toate văile. Ramurile i s-au sfărâmat în toate puhoaiele țării; și toate popoarele pământului au plecat de la umbra lui și l-au părăsit.
13 Pe sfărâmăturile lui au venit și s-au așezat toate păsările cerului, și toate fiarele câmpului și-au făcut culcușul între ramurile lui,
14 ca să nu se mai îngâmfe niciunul din copacii de lângă ape cu înălțimea lor și să nu-și mai ridice vârful până în nori, ca să nu se mai fălească stejarii udați de apă cu înălțimea lor; căci toți sunt dați pradă morții, în adâncimile pământului, printre copiii oamenilor, împreună cu cei ce se coboară în groapă.”
15 Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „În ziua când s-a coborât în Locuința morților, am răspândit jalea, am acoperit Adâncul din pricina lui și i-am oprit râurile; apele cele mari au fost oprite; am întristat Libanul pentru el, și toți copacii de pe câmp s-au uscat.