9 Arcul Tău este dezvelit; blestemele sunt săgețile cuvântului Tău… – (Oprire.) – Tu despici pământul ca să dai drumul râurilor.
10 La vederea Ta se cutremură munții; se năpustesc râuri de apă; adâncul își ridică glasul și își înalță valurile în sus.
11 Soarele și luna se opresc în locuința lor, de lumina săgeților Tale care pornesc, de strălucirea suliței Tale care lucește.
12 Tu cutreieri pământul în urgia Ta, zdrobești neamurile în mânia Ta.
13 Ieși ca să izbăvești pe poporul Tău, să izbăvești pe unsul Tău; sfărâmi acoperișul casei celui rău, o nimicești din temelii până în vârf. – (Oprire.) –
14 Străpungi cu săgețile Tale capul căpeteniilor lui care se năpustesc peste mine ca furtuna, să mă pună pe fugă, scoțând strigăte de bucurie ca și cum ar fi și mâncat pe cel nenorocit în culcuș.
15 Cu caii Tăi mergi pe mare, pe spuma apelor mari.