16 Dați slavă Domnului Dumnezeului vostru până nu vine întunericul, până nu vi se lovesc picioarele de munții nopții! Veți aștepta lumina, dar El o va preface în umbra morții și o va preface în negură adâncă.
17 Iar dacă nu vreți să ascultați, voi plânge în ascuns pentru mândria voastră; mi se vor topi ochii în lacrimi, pentru că turma Domnului va fi dusă în robie.
18 Spune împăratului și împărătesei: „Ședeți pe pământ! Căci v-a căzut de pe cap cununa împărătească ce vă slujea ca podoabă.”
19 Cetățile de la miazăzi sunt închise și nu-i cine să deschidă. Tot Iuda este dus în robie, da, în întregime este dus în robie.
20 Ridică-ți ochii și privește pe cei ce vin de la miazănoapte. Unde este turma care-ți fusese dată, turma de care erai așa de mândru?
21 Ce vei zice când va pune mai mari peste tine pe străinii aceia pe care i-ai obișnuit să-ți fie prieteni de aproape? Nu te vor apuca durerile cum apucă pe o femeie la naștere?
22 Și dacă vei zice în inima ta: „Pentru ce mi se întâmplă lucrul acesta?” – Din pricina mulțimii nelegiuirilor tale ți s-au ridicat poalele hainelor și ți se dezgolesc călcâiele cu sila.