12 Căci, chiar dacă vor posti, tot nu le voi asculta rugăciunile, și, chiar dacă vor aduce arderi de tot și jertfe de mâncare, nu le voi primi; ci vreau să-i nimicesc cu sabia, cu foametea și cu ciuma.”
13 Eu am răspuns: „Ah! Doamne Dumnezeule! Iată că prorocii lor le zic: „Nu veți vedea sabie și nu veți avea foamete; ci Domnul vă va da în locul acesta o pace trainică.”
14 Dar Domnul mi-a răspuns: „Prorocii lor prorocesc minciuni în Numele Meu; Eu nu i-am trimis, nu le-am dat poruncă și nu le-am vorbit; ci ei vă prorocesc niște vedenii mincinoase, prorociri deșarte, înșelătorii și închipuiri scoase din inima lor.
15 De aceea așa vorbește Domnul despre prorocii care măcar că nu i-am trimis Eu, prorocesc totuși în Numele Meu și zic: „Nu va fi nici sabie, nici foamete în țara aceasta.” – Prorocii aceștia vor pieri uciși de sabie și de foamete!
16 Iar aceia cărora le prorocesc ei vor fi întinși pe ulițele Ierusalimului de foamete și sabie; nu va avea cine să-i îngroape, nici pe ei, nici pe nevestele lor, nici pe fiii lor, nici pe fiicele lor; voi turna astfel răutatea lor asupra lor.
17 Spune-le lucrul acesta: „Îmi varsă lacrimi ochii zi și noapte și nu se opresc. Căci fecioara, fiica poporului meu, este greu lovită cu o rană foarte usturătoare.
18 Dacă ies la câmp, dau peste oameni străpunși de sabie. Dacă intru în cetate, dau peste niște ființe sleite de foame; chiar și prorocul și preotul cutreieră țara fără să știe unde merg.” –