20 Se vestește dărâmare peste dărâmare, căci toată țara este pustiită; colibele îmi sunt pustiite deodată, și corturile, într-o clipă!
21 Până când voi vedea steagul fâlfâind și voi auzi sunetul trâmbiței? –
22 „Căci poporul Meu este nebun, nu Mă cunoaște; sunt niște copii fără minte și lipsiți de pricepere; sunt meșteri să facă răul, dar nu știu să facă binele.” –
23 Mă uit la pământ, și iată că este pustiu și gol; mă uit la ceruri, și lumina lor a pierit!
24 Mă uit la munți, și iată că sunt zguduiți; și toate dealurile se clatină!
25 Mă uit, și iată că nu este niciun om; și toate păsările cerurilor au fugit!
26 Mă uit, și iată, Carmelul este un pustiu; și toate cetățile sale sunt nimicite înaintea Domnului și înaintea mâniei Lui aprinse!