12 „Dar, după ce Domnul Își va împlini toată lucrarea Lui pe muntele Sionului și la Ierusalim, voi pedepsi – zice Domnul – pe împăratul Asiriei pentru rodul inimii lui îngâmfate și pentru trufia privirilor lui semețe,
13 căci el a zis: „Prin puterea mâinii mele am făcut aceste lucruri și prin înțelepciunea mea – căci sunt priceput – am împins înapoi hotarele popoarelor și le-am jefuit vistieriile, și, ca un viteaz, am dat jos pe cei ce ședeau pe scaunele lor de domnie;
14 am pus mâna pe bogățiile popoarelor ca pe un cuib și cum se strâng niște ouă părăsite, așa am strâns eu tot pământul: niciunul n-a mișcat vreo aripă, nici n-a deschis ciocul ca să ciripească.”
15 Se fălește oare securea împotriva celui ce se slujește de ea? Sau se mândrește ferăstrăul față de cel ce-l mânuiește? Ca și cum nuiaua ar mișca pe cel ce o ridică, parcă toiagul ar ridica pe cel ce nu este de lemn!
16 De aceea, Domnul Dumnezeul oștirilor va trimite ofilirea prin războinicii lui cei voinici; și între aleșii lui va izbucni un pârjol, ca pârjolul unui foc.
17 Lumina lui Israel se va preface în foc, și Sfântul lui într-o flacără care va mistui și va arde spinii și mărăcinii lui, într-o zi.
18 Va arde, trup și suflet, strălucirea pădurii și câmpiilor lui, de va fi ca un bolnav care cade în leșin.