14 am pus mâna pe bogățiile popoarelor ca pe un cuib și cum se strâng niște ouă părăsite, așa am strâns eu tot pământul: niciunul n-a mișcat vreo aripă, nici n-a deschis ciocul ca să ciripească.”
15 Se fălește oare securea împotriva celui ce se slujește de ea? Sau se mândrește ferăstrăul față de cel ce-l mânuiește? Ca și cum nuiaua ar mișca pe cel ce o ridică, parcă toiagul ar ridica pe cel ce nu este de lemn!
16 De aceea, Domnul Dumnezeul oștirilor va trimite ofilirea prin războinicii lui cei voinici; și între aleșii lui va izbucni un pârjol, ca pârjolul unui foc.
17 Lumina lui Israel se va preface în foc, și Sfântul lui într-o flacără care va mistui și va arde spinii și mărăcinii lui, într-o zi.
18 Va arde, trup și suflet, strălucirea pădurii și câmpiilor lui, de va fi ca un bolnav care cade în leșin.
19 Ceilalți copaci din pădurea lui vor putea fi numărați, și un copil le-ar putea scrie numărul.
20 În ziua aceea, rămășița lui Israel și cei scăpați din casa lui Iacov nu se vor mai sprijini pe cel ce îi lovea; ci se vor sprijini cu încredere pe Domnul, Sfântul lui Israel.