5 „Îmi plânge inima pentru Moab, ai cărui fugari aleargă până la Țoar, până la Eglat-Șelișia; căci suie plângând suișul Luhitului și scot țipete de durere pe drumul Horonaimului.
6 Căci apele Nimrim sunt pustiite, s-a uscat iarba, s-a dus verdeața și nu mai este niciun fir verde.
7 De aceea strâng ce le mai rămâne și își strămută averile dincolo de pârâul sălciilor.
8 Căci țipetele înconjoară hotarele Moabului; bocetele lui răsună până la Eglaim, și urletele lui răsună până la Beer-Elim.
9 Apele Dimonului sunt pline de sânge, și voi trimite peste Dimon noi nenorociri; un leu va veni împotriva celor scăpați ai Moabului, împotriva rămășiței din țară.”