1 Trimiteți miei cârmuitorului țării, trimiteți-i din Sela, prin pustiu, la muntele fiicei Sionului!
2 Ca o pasăre fugară, izgonită din cuib, așa vor fi fiicele Moabului, la trecerea Arnonului. –
3 Și vor zice: „Sfătuiește, mijlocește, acoperă-ne ziua în amiaza mare cu umbra ta, ca noaptea neagră, ascunde pe cei ce sunt urmăriți, nu da pe față pe cei fugiți!
4 Lasă să locuiască pentru o vreme la tine cei goniți din Moab, fii un loc de scăpare pentru ei împotriva pustiitorului! Căci apăsarea va înceta, pustiirea se va sfârși, cel ce calcă țara în picioare va pieri.
5 Și atunci un scaun de domnie se va întări prin îndurare; și se va vedea șezând cu credincioșie, în casa lui David, un judecător, prieten al dreptului și plin de râvnă pentru dreptate.” –
6 Auzim îngâmfarea mândrului Moab, fudulia și fala lui, trufia și lăudăroșia lui.
7 De aceea geme Moabul pentru Moab, toți gem; suspinați pe dărâmăturile Chir-Haresetului adânc mâhniți;