11 De aceea îmi plânge sufletul pentru Moab ca o harpă, și inima, pentru Chir-Hares;
12 și când se va arăta Moabul obosindu-se pe înălțimi și va intra în locașul său cel sfânt să se roage, nu va putea să capete nimic!” –
13 Acesta este cuvântul pe care l-a rostit Domnul de multă vreme asupra Moabului.
14 Iar acum Domnul vorbește și zice: „În trei ani, ca anii unui simbriaș, slava Moabului va fi disprețuită, împreună cu toată această mare mulțime; și ce va rămâne va fi puțin lucru, aproape nimic.”