12 Bateți-vă pieptul, aducându-vă aminte de frumusețea câmpiilor și de rodnicia viilor. –
13 Pe pământul poporului meu cresc spini și mărăcini, chiar și în toate casele de plăcere ale cetății celei vesele.
14 Casa împărătească este părăsită, cetatea gălăgioasă este lăsată; dealul și turnul vor sluji pe vecie ca peșteri; măgarii sălbatici se vor juca în ele, și turmele vor paște,
15 până când se va turna Duhul de sus peste noi; atunci pustiul se va preface în pământ, și pometul va fi privit ca o pădure.
16 Atunci nepărtinirea va locui în pustiu, și neprihănirea își va avea locuința în pomet.
17 Lucrarea neprihănirii va fi pacea; roada neprihănirii: odihna și liniștea pe vecie.
18 Poporul meu va locui în locuința păcii, în case fără grijă și în adăposturi liniștite.