1 Vai de tine, pustiitorule, care totuși n-ai fost pustiit; care jefuiești, și n-ai fost jefuit încă! După ce vei sfârși de pustiit, vei fi pustiit și tu, după ce vei isprăvi de jefuit, vei fi jefuit și tu. –
2 Doamne, ai milă de noi! Noi nădăjduim în Tine. Fii ajutorul nostru în fiecare dimineață și izbăvirea noastră la vreme de nevoie!
3 Când răsună glasul Tău, popoarele fug; când Te scoli Tu, neamurile se împrăștie. –
4 Și prada voastră va fi strânsă cum strânge mușița: sar peste ea cum sar lăcustele.
5 Domnul este înălțat și locuiește în înălțime. El umple Sionul de nepărtinire și dreptate.
6 Zilele tale sunt statornice, înțelepciunea și priceperea sunt un izvor de mântuire; frica de Domnul, iată comoara Sionului.