6 Mă mâniasem pe poporul Meu, Îmi pângărisem moștenirea și-i dădusem în mâinile tale: dar tu n-ai avut milă de ei, ci ți-ai apăsat greu jugul asupra bătrânului.
7 Tu ziceai: „În veci voi fi împărăteasă!”, și nu te-ai gândit, nici n-ai visat că lucrul acesta are să se sfârșească.
8 Ascultă însă acum, tu cea dedată plăcerilor, care stai fără grijă și zici în inima ta: „Eu, și numai eu, nu voi fi niciodată văduvă și nu voi fi niciodată lipsită de copii!”
9 Și totuși aceste două lucruri ți se vor întâmpla deodată, în aceeași zi: și pierderea copiilor, și văduvia; vor cădea asupra ta cu putere mare, în ciuda tuturor vrăjitoriilor tale și multelor tale descântece.
10 Căci te încredeai în răutatea ta și ziceai: „Nimeni nu mă vede!” Înțelepciunea și știința ta te-au amăgit, de ziceai în inima ta: „Eu și numai eu.”
11 De aceea, nenorocirea va veni peste tine fără să-i vezi zorile; urgia va cădea peste tine fără s-o poți împăca; și deodată va veni peste tine prăpădul pe neașteptate.
12 Vino, dar, cu descântecele tale și cu mulțimea vrăjitoriilor tale, cărora ți-ai închinat munca din tinerețe; poate că vei putea să tragi vreun folos din ele, poate că vei izbuti.