2 Când au venit și au spus casei lui David: „Sirienii au tăbărât în Efraim!”, a tremurat inima lui Ahaz și inima poporului său, cum se clatină copacii din pădure când bate vântul.
3 Atunci Domnul a zis lui Isaia: „Ieși înaintea lui Ahaz, tu și fiul tău Șear-Iașub, la capătul canalului de apă al iazului de sus, pe drumul care duce la ogorul înălbitorului
4 și spune-i: „Ia seama și fii liniștit; nu te teme de nimic, și să nu ți se înmoaie inima din pricina acestor două cozi de tăciuni care fumegă: din pricina mâniei lui Rețin și a Siriei, și din pricina fiului lui Remalia!
5 Nu te teme că Siria gândește rău împotriva ta și că Efraim și fiul lui Remalia zic:
6 „Să ne suim împotriva lui Iuda, să batem cetatea, s-o spargem și să punem împărat în ea pe fiul lui Tabeel.”
7 Căci așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Așa ceva nu se va întâmpla și nu va avea loc.
8 Căci Damascul va fi capitala Siriei, și Rețin va fi capitala Damascului. Și peste șaizeci și cinci de ani Efraim va fi nimicit și nu va mai fi un popor.