11 Și Iefta a pornit cu bătrânii Galaadului. Poporul l-a pus în fruntea lui și l-a așezat căpetenie, și Iefta a spus din nou înaintea Domnului, la Mițpa, toate cuvintele pe care le rostise.
12 Iefta a trimis soli împăratului fiilor lui Amon, ca să-i spună: „Ce ai cu mine de vii împotriva mea să faci război împotriva țării mele?”
13 Împăratul fiilor lui Amon a răspuns solilor lui Iefta: „Pentru că Israel, când s-a suit din Egipt, a pus mâna pe țara mea, de la Arnon până la Iaboc și Iordan. Dă-mi-o înapoi acum de bunăvoie.”
14 Iefta a trimis iarăși soli împăratului fiilor lui Amon,
15 ca să-i spună: „Așa vorbește Iefta: „Israel n-a pus mâna pe țara Moabului, nici pe țara fiilor lui Amon.
16 Căci, când s-a suit Israel din Egipt, a mers în pustiu până la Marea Roșie și a ajuns la Cades.
17 Atunci Israel a trimis soli împăratului Edomului, ca să-i spună: „Lasă-mă să trec prin țara ta.” Dar împăratul Edomului n-a voit. A trimis și la împăratul Moabului, și nici el n-a vrut. Și Israel a rămas la Cades.