3 și am urât pe Esau, i-am prefăcut munții într-o pustietate, și moștenirea lui am dat-o șacalilor din pustiu.
4 Iar dacă ar zice Edomul: „Suntem nimiciți, dar vom ridica iarăși dărâmăturile!”, așa vorbește Domnul oștirilor: „Să zidească ei, căci Eu voi surpa, și se vor numi: „Țara răutății” și „Poporul pe care S-a mâniat Domnul pentru totdeauna”!
5 Veți vedea cu ochii voștri lucrul acesta și veți zice: „Mare este Domnul dincolo de hotarele lui Israel!”
6 Un fiu cinstește pe tatăl său și o slugă, pe stăpânul său. Dacă sunt Tată, unde este cinstea care Mi se cuvine? Dacă sunt Stăpân, unde este teama de Mine? – zice Domnul oștirilor către voi, preoților, care nesocotiți Numele Meu și care ziceți: „Cu ce am nesocotit noi Numele Tău?”
7 Prin faptul că aduceți pe altarul Meu bucate necurate! Și dacă ziceți: „Cu ce Te-am spurcat?” Prin faptul că ați zis: „Masa Domnului este de disprețuit!”
8 Când aduceți ca jertfă o vită oarbă, nu este rău lucrul acesta? Când aduceți una șchioapă sau bolnavă, nu este rău lucrul acesta oare? Ia adu-o dregătorului tău! Te va primi el bine pentru ea, va ține el seama de ea? – zice Domnul oștirilor.
9 Și acum, vă rog, rugați-vă lui Dumnezeu să aibă milă de noi! Vă va primi El cu bunăvoință când mâinile voastre fac astfel de lucruri? – zice Domnul oștirilor.