4 Duruiesc carele pe ulițe, se năpustesc unele peste altele în piețe; parcă sunt niște făclii la vedere și aleargă ca fulgerele…
5 El, împăratul Ninivei, cheamă pe oamenii lui cei viteji, dar ei se poticnesc în mersul lor; aleargă spre ziduri și se gătesc de apărare…
6 Porțile de la râuri sunt deschise, și palatul se prăbușește!…
7 S-a isprăvit cu ea: este dezgolită, este luată; slujnicele ei se vaită ca niște turturele și se bat în piept.
8 Ninive era odinioară ca un iaz plin de apă… Dar, iată-i că fug!… „Stați! Stați! Opriți-vă!…” Dar niciunul nu se întoarce…
9 Jefuiți argintul! Jefuiți aurul! Acolo sunt comori nesfârșite, tot felul de bogății de lucruri scumpe!
10 Este jefuită, pustiită și stoarsă de tot! Inima îi e mâhnită, îi tremură genunchii, toate coapsele suferă și toate fețele au îngălbenit.