52 Cei ce mă urăsc fără temei m-au gonit ca pe o pasăre.
53 Voiau să-mi nimicească viața într-o groapă și au aruncat cu pietre în mine.
54 Mi-au năvălit apele peste cap, și ziceam: „Sunt pierdut!”
55 Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.
56 Tu mi-ai auzit glasul: „Nu-Ți astupa urechea la suspinele și strigătele mele.”
57 În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat și ai zis: „Nu te teme!”
58 Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viața!