14 Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; de aceea, curmă cearta înainte de a se înteți. –
15 Cel ce iartă pe vinovat și osândește pe cel nevinovat, sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului. –
16 La ce slujește argintul în mâna nebunului? Să cumpere înțelepciunea?… Dar n-are minte. –
17 Prietenul adevărat iubește oricând, și în nenorocire ajunge ca un frate. –
18 Omul fără minte dă chezășie, se pune chezaș pentru aproapele său. –
19 Cine iubește certurile iubește păcatul, și cine-și zidește poarta prea înaltă, își caută pieirea. –
20 Cel cu inimă prefăcută nu găsește fericirea, și cel cu limba stricată cade în nenorocire. –